Mai trec si eu pe aici!

In ultima vreme am fost cuprins de o bola grava, o boala care ii face pe oameni devina o leguma, neputinciosi si inutili ma refer la bola numita LENE, de fapt eu unul m-am nascut cu ea (cand am "iesit", in ciuda insistentelor doctorului m-ia fost lene si sa plang). Deci DA! Mi-e lene!.. mi-e lene sa mananc, mi-e lene sa scriu, mie lene sa ma trezesc... etc.
In ciuda faptului ca mi-a fost foarte lene mi s-au intamplat foarte multe lucruri ... am fost la scoala, am cunoscut persoane noi, am fost batut, m-am plimbat, m-am jucat, am gatit ...si inca mi-e lene, dar cineva trebuie sa mai sterga praful de pe blogul asta sa mai pun un bibelou ceva...

Recent am primit intrebarea (de ce nu folosesti emoticoane sau "semne :)),=)),:-J" in articole?)... Bai nu sunt nici scriitor nici blogger nici ziarist, as putea sa le folosesc dar nu prea vreau, imi dau seama ca prin intermediul lor as putea sa imi accentuez mai bine ideiile ... darrr NU!
Eu dabea ma chinui sa scriu corect in limba romana pentru ca parintii mei au "batut" la mine sa invat mai mult matematica decat romana (stiu... nu e un motiv... e un pretext!) dar asta E, cel putin incerc. Nu vreaU sa folosesc emoticoane pentru a "prinde" voi ideiile (cine pricepe bravo lui, cine nu mai citeste odata).

Pentru final va dau un mic fragment din blogul lui Tudor Chirila care se aplica si in cazul meu

Nu pot sa scriu. Spatiul asta a devenit pentru mine mai important decat credeam. Nu pot sa scriu despre mitinguri, rivalitati suburbane, viteza de internet, marketing, ultimele reclame, jurnalism indoielnic, nu pot sa scriu despre ultimele evenimente, despre hamesiti si vanati, despre ascensiuni blonde, nu pot sa scriu despre travestiti si poponari, despre mascati, despre ultima lansare de album, nu mai pot face un poem de cauciuc de iarna, nu mai pot sa scriu despre cotidian, nu stiu sa elogiez nimicul si vai! cat imi doresc sa fac poemul cauciucului de iarna, medalia nebunului, sa scriu despre gastro economie, sa fac trafic din nimic, sa fiu un guru al criticii nanotehnologiei, sa fac glume cu gropari, sa comentez comentatorii, sa ii arat cu degetul, nu stiu sa scriu despre ambulanta, despre mitocani, nu stiu sa preamaresc voluntariatul, nu sunt voluntar al Preamaritului, nu stiu sa scriu despre ratare, nu stiu sa scriu despre karaoke, despre importanta usturoiului, nu stiu glume, nici macar bancuri, nu stiu sa mi-i apropii pe oameni, nu stiu sa le dau pastila, nu stiu sa-i invelesc si sa-i sarut de noapte buna, nu stiu sa-i pretuiesc la kilogram, sa raspund, sa comentez, nu stiu sa fiu prezent in vietile lor, nu sunt nici in a mea, nu stiu, nu stiu, e mult de invatat, mi-au scapat atat de multe, sunt un semidoct, e mult de citit si mai mult de trait si imi lipsesc toate astea, nu stiu sa scriu si nici sa fiu autentic, nu sunt autentic. Nu sunt "blogger".



Cand scrisul se va naste din nevoia dureroasa de a inspira ca sa expir, cand scrisul va fi o rabufnire, ultima rabufnire - cand scrisul se va elibera din mine asa cum iese aerul din plamanii disperatului care e gata sa se inece si in ultima clipa iese la suprafata. atunci voi fi cu adevarat scriitor.

va salut si va respect!spect!

P.s. Mi-am activat contul de twitter deci puteti sa ma gasiti si pe aici!