Antescriptum: De cateva saptamani incoace am o stare euforica provocata de alcool si iarba; nu conteaza de ce o fac, ci o fac pur si simplu si nimic nu ma poate oprii.
Am ajuns la acea perioada in care trebuie sa fac lucruri, sa trag o linie si sa realizez de ce anume sunt capabil;nu mi-e greu, pot face fata, pot sa am un job si sa reusesc sa il infrunt, pot sa fumez, pot sa beau, pot sa fac sex, pot sa fur, pot sa platesc, pot sa imi bag pula'n blender (nu vreau sa fac asta dar pot), pot sa ajung in locuri in care nu aveam acces nu doar pentru ca nu aveam varsta necesara ci doar pentru ca nu eram indeajuns de inteligent, pot rezista presiunii. Si deci, ce este aceasta presiune?
Presiunea este acea porcarie ce te face sa simti ca totul te copleseste si esti prea mic, cand ideiile tale nu sunt importante, cand tu nu esti important, cand viata ta nu e importanta, cand esti atat de mic incat pana si o furnica te-ar putea strivi; si chiar asa este. Esti un nimic si nimeni nu va schimba asta pana in momentul in care tu nu vei realiza cea ce esti si ce poti deveni, iar partea cea mai amuzanta este faptul ca nu esti singurul, sunt milioane de persoane care sunt exact ca si tine, toti sunt la fel de disperati si dupa ce reusesc sa ajunga acolo nu te-ar mai ajuta nici daca ai murii, pentru ca ei stiu ca asta meriti "ori mananci, ori esti mancat!".
Nu vreau sa ajut pe nimeni, nu sunt bunul samaritean, nu scrie SMURD pe mine; sunt doar un egoist caruia ii place sa faca anumite lucruri. Sunt superior unora si ineferior multora!
si ca sa inchei cu ceva Rock-aiala, clasicism si bun gust:
Va salut si va respect!
